1 |i s’a pornit poporul cu rea cârtire’mpotriva Domnului; iar Domnul a auzit \i cu urgie S’a mâniat: foc de la Domnul s’a aprins între ei \i le-a mistuit o parte din tab[r[. 2 Poporul a strigat atunci c[tre Moise, iar Moise I s’a rugat Domnului \i focul a’ncetat. 3 Iar locul acela a fost numit Pârjola, c[ci acolo s’a aprins între ei foc de la Domnul.
4 Dar adun[turab [de oameni] ce se afla printre ei s’a aprins de poft[; \i chiar fiii lui Israel s’au pus pe plâns \i ziceau: „Cine ne va hr[ni cu carne? 5 C[ iat[, ne aducem aminte de pe\tele pe care-l mâncam pe nimic în Egipt, \i de castrave@i \i de pepeni \i de ceap[ \i de praz \i de usturoi; 6 iar acum, iat[ c[ ni s’a uscat sufletul de tot, c[ ochii no\tri nu mai v[d nimic în afar[ de man[...”.
7 Mana era ca s[mân@a de coriandruc \i ar[ta ca înf[@i\area cristalului. 8 Poporul se ducea \i o aduna, o râ\neau în râ\ni@e sau o pisau în piu[, o fierbeau în c[ld[ri \i f[ceau din ea turte: dulcea@a ei era ca gustul turtelor cu untdelemn. 9 Noaptea, când c[dea roua pe tab[r[, c[dea peste ea \i mana.
10 Iar Moise i-a auzit cum plângeau prin neamurile lor, fiecare la u\a lui; atunci cu mare mânie S’a mâniat Domnul, iar lui Moise r[u i-a c[zut la inim[. 11 |i a zis Moise c[tre Domnul: „De ce-l întristezi Tu pe robul T[u \i de ce oare n’am aflat eu mil[’n fa@a ochilor T[i, de mi-ai pus Tu’n spinare tot poporul acesta? 12 Oare eu sunt cel ce-a z[mislit tot poporul acesta, oare eu sunt cel ce l-a n[scut, pentru ca Tu s[-mi zici: — Ia-i la sânul t[u a\a cum îl ia doica pe sugar \i du-i spre p[mântul pe care Tu cu jur[mânt l-ai f[g[duit p[rin@ilor lor!?d 13 De unde